Nu m-am gândit însă că, la scurt timp, îmi voi întări şi mai mult opinia. M-am convins de asta după ce am revenit de la ţară. Dintr-un sat de undeva de prin nordul republicii.

Aşadar, imaginaţi-vă: Paştele Blajinilor, oamenii puţin îmbujoraţi după tulburelul pe care l-au ridicat în memoria celor pe care i-au pomenit pe la morminte, limbile se dezleagă şi… Şi când e o asemenea situaţie, ştiţi voi cum e firea moldoveanului de prin satele republicii noastre – ca „un strugure de poamă” – vrea să arate cât de deştep e. Iar deşteptăciunea aceasta răbufneşte într-atât, încât nu scapă nimic nediscutat. Şi, nu ştiu cum că se face, dar se răsfrânge, direct, mai ales asupra subiectelor politice. Moldovenii sunt tari la politică! Cel puţin vor să creeze impresia asta. Şi iată în ce constă percepţia moldoveanului de la sat (a unora, fireşte) asupra actualei situaţii politice de la noi, după plecarea lui Voronin. Să le luăm pe puncte.

(Înainte însă o precizare: cei la care am fost în vizită se consideră printre „fruntaşii satului”).

"Voronin a furat, dar a şi făcut ceva pentru popor”

„Voronin a furat, dar a şi făcut ceva pentru popor” – este teza lor. Zic: „Bine, dar despre conturile lui Oleşca, fiul lui Voronin, aţi auzit?”. Fireşte că nu ştiau şi au strâns din umeri. De ziarul Timpul, de exemplu, nici pomină… Ei, da ce spun eu de ziar, când au acasă numai posturi ruseşti. „Dar oare de ce fraţii voştri sunt toţi la muncă peste hotare? Dar despre criza care a pornit din timpurile comuniştilor şi care a fost mascată din răsputeri de guverul Greceanîi, aţi auzit?”, continui eu. „No, no, nooo, criza e de la Filat şi Ghimpu!”, vine răspunsul. Eu mă strădui să explic, dar tot degeaba. Mergem mai departe.

„Da noi nu vrem în Europa!”.

Vine rândul lui Filat şi al lui Ghimpu. „Şi de ce nu vă plac?”. Cu nemulţumire îmi răspund: „Pentru că înainte, pe vremea lui Voronin, poliţiştilor le dădeam vzeatcă (trad. rusă – şpagă, bacșiș, mită, șperț – DEX) 30 de lei, dar acum dăm 200 de lei”! Zic: „Şi de ce ajungeţi să daţi vzeatcă?”. Răspuns: „D-apoi mai încălcăm şi noi regula că de, suntem oameni!” Şi eu: „Păi, nu mai încălcaţi! Nu ziceţi voi că „vreţi în Europa”, da acolo cu vzeatca nu prea mai merge. Indiferent cât dai: 30 sau 200 de lei”. Şi aici lovitura de graţie: „Da noi nu vrem în Europa!”.

„Europa e un fel de colhoz care vine şi îţi ia tot”

Aşadar, nu vor în Europa! Aici m-am cam blocat, trebuie să recunosc… Până şi Voronin mima că vrea în Europa, iar ei uite ce răspunsuri dau! Aşadar, conducerea face declaraţii peste declaraţii legate de UE, guvernanţii se chinuie să intre în graţiile Bruxelles-ului, iar talpa republicii – adică o parte a ei – nu prea vrea să audă de una ca asta. „De unde vine oare repulsia asta faţă de Europa la unii?”, m-am întrebat. Şi nu mi-a trebuit prea mult ca să aflu. „Noi ne-am uitat la NTV (n.n. – post rusesc de televiziune) şi am văzut cum e cu Europa asta. Te jupoaie de zece piei! Am văzut fermierii cum se plâng. O duc mai rău decât noi (sic!). Europa e un fel de colhoz care vine şi îţi ia tot, după care îţi dă cu ţârâita”, îmi spune capul familiei. „Mdaaa, efectul presei ruseşti nu e vorbă goală…”, mă gândeam eu. Îmi amintesc de anii copilăriei când în URSS era cel mai bine, cel mai frumos, şi cel mai, cel mai… În fine.

„Şi de ce aveţi numai posturi ruseşti acasă?”

îi întreb, în condiţiile în care în faţa casei stau două antene parabolice. „Pentru că aşa am ales noi. La moldoveni (n.n. – posturile tv autohtone) nu avem la ce ne uita. Mai mare bătaie de joc. Le-am exclus pe toate”. Încerc să le spun că Moldova 1 acum arată altfel, că au venit posturi noi pe piaţă, precum Jurnal TV sau Publica TV, iar ei dau a lehamite din mână şi nici nu vor să audă de aşa ceva. Îl pomenesc în continuare de bine pe Voronin. Motivul cu vzeatca este readus în discuţie încă de câteva ori.

„Nu vrem nici în Europa, nici cu America!”

Urmează apoi şirul exemplelor de „rău internaţional” preluat tot de la posturile ruseşti de televiziune. „Nu vrem nici în Europa, nici cu America!”, îmi spun ei la unison. Citiţi atent şi de ce.„Cică în Irlanda un copil a luat o notă proastă la şcoală şi i-a spus altuia că se teme să meargă acasă pentru că va fi pedepsit de părinţi. Colegul s-a dus şi a spus profesoarei, iar profesoara la rândul ei a sunat la Direcţia Copilului. Până la urmă părinţii elevului au fost privaţi de drepturile părinteşti. Îţi dai seama! Pentru o simplă fantezie a copilului!”, îmi explică ei, revoltaţi Am făcut ochii roată, la propriu. Ce să le explici? Încerc să le spun că nişte părinţi nu pot fi privaţi atât de uşor de drepturile părinteşti, că regulile sunt dure în UE, dar că înainte de a se lua o asemenea decizie trebuie să fie motive întemeiate. Explic, explic şi iar degeaba…

La rând vine America. „Iaca, şi în America a spus NTV-ul că locuia un bătrân care, cu toate că avea bani în bancă, pentru că nu s-a putut deplasa iarna, pe frig, să achite serviciile comunale, a fost deconectat de la reţeaua de termoficare şi a murit de frig în casă”, continuă revoltat cel care îmi povesteşte ştirea de la NTV. E fiul gospodarilor la care am mers în vizită. Îl privesc şi… ce rău îmi pare că e atât de tânăr…

Aşadar, una mai bună decât alta! Mai grav e că ei cred ce spun! „Nu e posibil aşa ceva!”, răspund eu, dar, îmi dau destul de repede seama că nu are rost să mai continui. În discuţie sunt aduse zeci de alte exemple la fel de hilare, preluate de la sursa citată mai sus.

Păzea!

Acum stau şi mă întreb repetând afirmaţia de la începutul acestui text: „Oare sondajele sunt făcute pentru proşti?” După asemenea exemple, încep să cred şi să înţeleg de ce 30,3% încă mai optează pentru PCRM. Iubirile vechi nu se uită cu una cu două, se pare. Iar Voronin a ştiut cum nu se poate mai bine să-şi cultive „iubirea faţă de popor”. Mai mult, a ştiut cum să o facă să dureze. Şi televiziunie ruseşti l-au ajutat, chiar dacă indirect! Iar până la alegerile anticipate de care se tot vorbeşte atât la Chişinău nu a mai rămas mult. Cred că ar fi cazul ca AIE să se gândească bine când le fixează şi să ştie cum să folosească timpul în folosul său. Nu de alta, dar conchid că sondajele nu sunt făcute chiar pentru proşti. Dimpotrivă, pentru cei deştepţi care ştiu să citească printre ele şi să ia decizii corecte.

Şi, apropo: sondajul spune că una dintre cele mai credibile instituţii de la noi ar fi… mass-media!

Sursa: Blogul Stelei Popa